Mesajul domnului Profesor dr. Nicolae Constantinescu, adresat delegaților la Congresul extraordinar al ANR – Sibiu, 18 noiembrie 2017

STIMAŢI PARTICIPANŢI LA RECONSTRUCŢIA UNEI ROMÂNII NORMALE ŞI RESPECTATE

Meseria mea de chirurg şi de profesor îmi permite să văd bolnavul şi aşa cum se prezintă el la medic, dar şi cum va evolua în anii următori. În medicină vorbim de starea actuală a bolnavului, şi de prognosticul lui în urma tratamentului aplicat.

 

DOAMNELOR ŞI DOMNILOR,

România este o ţară bolnavă începând cu sistemul viciat de elaborare şi transmitere a comenzilor, asimilat cu sistemul nervos – şi sfârşind cu ultimele celule infectate în comunism de morbul lui „lasă că merge şi aşa”. 2017 a fost anul în care partidul la putere, mă refer la PSD cu anexa lui pseudoliberală, a acaparat conducerea ţării nu arătându-şi meritele înainte de alegeri, ci boicotând, divizând şi infiltrând partidele unei aşa zise opoziţii. Toată campania electorală a echipei angajate de către Liviu Dragnea din Israel a avut un singur slogan transmis insidios, cu perfidie prin cea mai mare parte a mass-mediei româneşti : nu vă duceţi la vot, că nu aveţi cu cine vota!?” În timp ce peste 50% dintre cetăţeni au înghiţit acest îndemn (justificat sau nu), coloanele PSD învăţate cu disciplina de partid au umplut secţiile de votare, iar rezultatele au fost peste aşteptări chiar pentru comunişti. Nu mă mai feresc să-i numesc cu această titulatură, după edificatorul test oferit de intervenţia aiuritoare a unui senator PSD care a blamat deţinuţii politici în plenul Parlamentului, nefiind contrazis nici de conducerea partidului nici de cei 650.000 de membri ai PSD. Pentru mine, care am peste 80 de ani, cuvintele acestui senator [Şerban Nicolae] au fost identice cu ale oricărui locţiitor politic în armată sau ale unui instructor de partid din perioada 1950-1989.

 

DOAMNELOR ŞI DOMNILOR,

Lupta politică în România este acuma cu departajări clare : cine ţine cu ţara, cu istoria ei de jertfe şi cu principiile ei de convieţuire, care au menţinut-o timp de milenii, şi-i doreşte propăşirea – şi cine este rupt de glie, rupt de tradiţii, rupt de recunoaşterea meritului ca principal factor de progres şi neagă sacrificiul suprem în lupta cu comunismul, însuşindu-şi de fapt modelul sovietic. Prin anii 80’ un doctor cu care lucram la clinica de chirurgie de la Colţea, mi-a relatat că tot colţul de la cimitirul Ghencea Militar unde erau înmormântaţi miile de ostaşi români morţi la Cotul Donului, fusese răscolit cu buldozere şi oasele aruncate. Nici o deosebire faţă de ce făcuseră sovieticii în ’45 când dinamitaseră toate cimitirele romîneşti din Basarabia precum şi Monumentul „Recunoştinţă Eroilor Neamului” ridicat la cota 102 pe malul Nistrului, adevărate crime faţă de morţi.

Crima a fost instrumentul de lucru şi al securităţii, dar nu numai în lagăre şi închisori, ci şi la vedere. Revista Arhivele Totalitarismului ne dă exemple de crime în văzul lumii făcute împotriva ţăranilor care se opuneau la colectivizare. Iau la întâmplare cazul ţăranilor înstăriţi Trifa Ion, Pom Traian şi Andreşel Ioan din comuna Bistra judeţul Turda, împuşcaţi în iulie 1950 de maiorul de securitate Kovacs Mihaly şi lăsaţi la marginea satului.   Declaraţia col. Mihai Patriciu de la Direcţia de Securitate Cluj: „ am spus că acolo unde chiaburimea se agită împotriva înfiinţării gospodăriilor agricole colective, nu va fi o mare nenorocire dacă culcăm un chiabur sau doi” (arhivele SRI dosar 4638, citat de O. Roske în revista Arhivele Totalitarismului nr 4 / 1994). Trebuie să fac o menţiune : Institutul pentru Studiul Totalitarismului, înfiinţat de Ion Iliescu, a editat revista Arhivele Totalitarismului ca o contrapondere a Memorialului de la Sighet iniţiat de Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Acest Institut a avut un acces nelimitat la arhivele SRI (cu mult înainte de înfiinţarea CNSAS), dar a folosit cu precădere informaţiile despre abuzurile la colectivizare, care aveau impact mai mult pe plan local, dar aşa am putut afla şi eu o serie de date concrete. Deci ideologia comunistă este în mod clar la originea informaţiilor tendenţioase şi antiromâneşti ale lui Şerban Nicolae- şi explică pe de altă parte tăcerea aprobatoare a întregului PSD. În fond îl întreb eu pe Şerban Nicolae, în ce fel destabilizau ţara aceşti trei ţărani, ca să li se aplice pedeapsa capitală?

 

DOAMNELOR ŞI DOMNILOR, DRAGI PRIETENI,

Ţara noastră are o nevoie vitală de o politică făcută pentru români, ancorată la principiile democratice ale Vestului, prin care să se promoveze munca şi recunoaşterea meritului personal drept principalele obiective ale refacerii României. A-i lăsa în continuare pe oamenii fără sentimente de dragoste de ţară, fără cultură, agramaţi, veroşi să conducă destinele ţării ar fi un act de trădare din partea noastră. Românii şi-au exprimat în public opiniile în legătură cu soarta României pentru prima dată în Piaţa Universităţii, în primăvara lui 1990. In calitate de participant vă declar că a fost cea mai vitriolantă manifestare anticomunistă din Europa de Est a acelor timpuri: critică acidă cu zâmbetul pe buze sau pe versuri cântate. Sălbăticia reprimării ei a fost pe măsura impactului social pe care l-a reprezentat.

După 27 de ani, recent înfiinţata formațiune Alianța Noastră România se reunește în primul său congres la Sibiu, preluând moştenirea Partidei Naţionale transformată în partid naţional român la Miercurea Sibiului în 23 februarie 1869 şi adaugându-i propunerile făcute în Piaţa Universităţii precum şi cele ale unui sfat al înţelepţilor capabil să aleagă, să filtreze şi să alcătuiască elementele de bază ale Programului Partidului pentru fiecare domeniu de activitate.

Liantul membrilor acestui nou partid trebuie să fie morala creştină şi încrederea în virtuţile poporului român.

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Prof. dr. Nicolae M. Constantinescu

Bucureşti, noiembrie 2017